Am auzit clar mesajul pe care l-ați transmis întâi pe 24 noiembrie și reluat ieri, prin vot. Am înțeles strigătul de frustrare și furie.

Este un răspuns normal față de un președinte tăcut și arogant, care s-a îndepărtat voit de oameni, timp de un deceniu. Este o răbufnire firească față de conducătorii cu obrajul gros care fac plimbări cu avioane private în țări străine, pe banii pe care voi îi dați din buzunar la stat, în timp ce strângeți cureaua acasă. Scuzele au fost prea puține și au venit mult prea târziu.

Însă furia și frustrarea transpuse în extremism și violență nu vor face nimic bun pentru România, în aceste vremuri tulburi.

Țara noastră este la răscruce de drumuri, cu o societate mai divizată ca întotdeauna. Duminica viitoare, suntem așteptați din nou la urne, iar viitorul nostru va fi decis de alegerea fiecăruia dintre noi.

Avem în față două opțiuni clare: drumul democrației, al dezvoltării economice și al libertății, prin integrarea mai profundă în Uniunea Europeană și în cadrul NATO SAU drumul izolării, propusă în mod mistic dar atrăgător sub forma unei ”neutralități”.

Ștampila ca o palmă, votul ca un pumn. Clasa politică merită ceea ce i s-a întâmplat, dar România, nu. După două astfel de lovituri deja țara în frunte cu ai ei conducători se clatină pe picioare. O a treia ar putea fi fatală.

Pe #8decembrie, viitorul nostru depinde de fiecare dintre noi. Depinde de prezența la vot, dar și de votul însuși. Vom alege iarăși palma, sau un brânci către drumul cel bun?

România încă are șansa să își asigure un viitor stabil, liber și democratic, haideți să o ajutăm. Pe 8 decembrie votăm Elena Lasconi.