Data trecută v-am povestit despre cum parlamentarii pot face proiecte de lege (și) pentru a corecta sau îmbunătăți legile în vigoare și v-am prezentat două propuneri pe care le-am făcut în acest an pentru a acoperi golurile rămase în noile Legi ale educației.

În aceeași idee, astăzi vreau să vă spun despre un alt proiect, pe care am avut ocazia să îl documentez și să îl propun împreună cu mai mulți studenți de la SNSPA veniți la cabinetul meu pentru a realiza stagiul de practică.

Alături de ei am vorbit atât despre temele de interes pentru tinerii de azi, cât și despre problemele și lipsurile cu care ei se confruntă. Dintre aceste neajunsuri ei mi-au povestit despre procesul dificil și haotic prin care reușesc să își recupereze banii decontați de la universități pentru transportul local.

Și au dreptate. În România, de cele mai multe ori, lucrurile sunt făcute cu jumătate de măsură. Deși, conform legii, și elevii și studenții beneficiază de o reducere la transportul școlar, doar primii își pot lua biletul la preț redus, fără bătăi de cap, direct de la ghișeu.

Studenții trebuie să ducă la începutul fiecărui an bonul fiscal cu abonamentul pe luna anterioară / luna actuală; copia după cardul de la STB; extrasul de cont cu IBAN-ul unde să fie virați banii, apoi, lună de lună, studenții trebuie să se prezinte iar cu bonul fiscal pe spatele căruia să își scrie: numele, prenumele, CNP-ul, facultatea și anul în care sunt studenți, iar apoi să spere că banii le sunt virați integral. Știți și voi cum este birocrația din România.
Pentru ca generațiile viitoare de studenți să scape de grija acestei vânători pentru banii care li se cuvin, împreună cu tinerii de la SNSPA am propus un proiect de lege care să dea posibilitatea studenților să își cumpere abonamentul la prețul redus direct de la casa de bilete, fără a mai fi deci nevoie de un decont lunar la facultate.