Două planuri care coexistă, într-o luptă constantă, în mintea majorității mamelor. Două planuri care presupun abilități avansate de jonglerie, pentru care nu există nicio pregătire anterioară și unde ajutorul și înțelegerea din partea statului sau angajatorului sunt, de cele mai multe ori, prea mici.
Am doi copii și chiar și înainte de a fi implicată în politică am simțit această provocare, aceea de a îndeplini cât mai bine rolul la locul de muncă și, în același timp, pentru a fi cât mai mult alături de copii și de soțul meu.
În contextul pandemiei, toate eforturile depuse și soluțiile găsite de către mame până acum parcă nu mai sunt de ajuns, iar lupta pentru obținerea echilibrului dintre ”Muncă și Familie” s-a transformat într-o situație mult mai complicată.

Fiecare zi aduce noi provocări în familie: Cine trezește și pregătește copiii? Cine prepară micul dejun? Cine poate să lucreze de acasă, pentru a rămâne să aibă grijă de copii? În majoritatea cazurilor, toate aceste întrebări obțin același răspuns: mama. În cazul familiilor monoparentale, toate sarcinile revin negreșit unicului părinte, iar acesta trebuie să găsească o cale de a le face pe toate și de a le face şi bine. Ziua abia începe, munca se adună, iar termenele limită devin nerăbdătoare.

Prioritizăm grija pentru familie sau atribuțiile de la locul de muncă? Putem respecta un program fix de lucru, de acasă? Dacă lucrăm de acasă, putem sincroniza masa de prânz în familie, cu pauza de prânz de la locul de muncă? Putem reuși să mâncăm prânzul în familie? Cine gătește prânzul și când?

Înfruntăm greutățile și nu știm dacă să ne plângem pentru că ne gândim la vecinii, prietenii sau rudele care au rămas fără loc de muncă în această perioadă.

Toate aceste incertitudini și griji, printre multe altele, pun presiune pe părinți, ceea ce face ca productivitatea la locul de muncă să fie fragmentată de către responsabilitățile familiale. Acest lucru este inevitabil mai ales când vine vorba despre familiile monoparentale.

Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să acționăm pentru egalitatea de șansă a femeilor pe piața muncii, trebuie să vorbim despre importanța împărțirii sarcinilor casnice în familie, despre problemele și neajunsurile cu care se confruntă familiile monoparentale.

Deschiderea creșelor și a grădinițelor, pentru a veni în ajutorul familiilor este primul pas. Următorul presupune să facem mult mai mult pentru a ajuta mamele să își dobândească și să își mențină independența economică.
Vă invit, dragi părinți, la un dialog despre incertitudinile și nevoile cu care v-ați confruntat în această perioadă, pentru ca împreună să putem începe să găsim soluțiile potrivite pentru echilibrul atât de fin dintre ”Muncă și Familie”.