Suceava, Constanța, Vrancea, Hunedoara, Arad, Brașov, Botoșani, Galați, Neamț, Timiș… Județele-focar de COVID-19 se înmulțesc de la o zi la alta pe teritoriul țării, scoțând la iveală incompetența managerilor de spitale și a directorilor de Direcții de Sănătate Publică puși în funcții strict după criteriul apropierii de baronul local.

Majoritatea județelor sunt păstorite de ani la rând de aceiași șefi de consilii județene, iar cum și-au făcut aceștia treaba vedem prea bine acum, când ies la suprafață mizeria, sărăcia și lipsa celor mai elementare echipamente și dotări în spitale, incompetența și clientelismul, pe alocuri corupția.

Pentru a-și îndeplini atribuțiile și a munci în folosul comunității, președințiii de consilii județene au primit indemnizații generoase și diferite sporuri, astfel că un șef de CJ pleacă de la un salariu de bază de 18.720 lei, la care adaugă alte „drepturi”, precum cel „pentru activitate prestată în proiecte”, reprezentând 25% din salariul de bază.

Sume consistente sunt și în eșaloanele inferioare: 16.640 lei este salariul de bază pentru vicepreședinții de CJ, 16.557 lei pentru secretarul județului și așa mai departe. Toate aceste sume ar fi fost și mai mari în prezent, dacă indemnizațiile demnitarilor nu ar fi fost plafonate, de la 1 ianuarie 2020.

Cât despre dimensiunile aparatului administrațiilor locale, că tot susține ministrul Muncii că nu există o centralizare a angajaților din administrațiile locale, o privire pe site-ul CJ Vaslui, de exemplu, dezvăluie o schemă cu 3 directori executivi (13.333 lei salariul de bază), doi directori executivi adjuncți (12.917 lei salariul de bază), cinci șefi de serviciu (12.002 lei salariul de bază), trei șefi de birou (11.440 lei salariul de bază), trei consilieri juridici (8.260 – 8.679 lei), cinci consilieri achiziții publice (6.460 – 8.679 lei) și alți 62 de consilieri (3.875 lei – 8.679 lei).

Problema cea mai gravă nu este numărul angajațiilor sau valorea salariilor, ci incompetența oamenilor care sunt plătiți din bani publici și care în această perioadă de criză trebuie să ia decizii care ne afectează pe noi toți.
Pilele, cunoștințele și rudele baronilor locali nu mai au ce să caute în instituțiile publice.