Aproape 20 de milioane de copii din UE erau expuşi anul trecut riscului de sărăcie şi excluziune socială, țara noastră, fiind din nou fruntașă la acest capitol rușinos.

Cel mai ridicat grad de sărăcie a fost raportat în România (39%) și Spania (34,5%), potrivit Eurostat.
România este țara care nu își iubește copiii, ci, din contra, îi împinge în brațele traficanților, sau îi lasă flămânzi. Este țara care, în loc să-i apropie de școală, îi îndepărtează, tăindu-le orice șansă la o viață decentă.

România e țara care, în loc să le întindă copiilor o mână de ajutor, le întoarce spatele!
Avem nevoie de politici care să-i protejeze și să-i sprijine și care să șteargă diferendele dintre partide pentru că problema viitorului copiilor nu trebuie să aibă culoare politică!

În mandatul meu, alături de colegii mei din USR, am prioritizat legile și proiectele care vin în ajutorul copiilor. Am militat pentru proiectul care aduce o masă caldă pentru fiecare elev, până în 2030. Am susținut orice demers care oferă sprijin financiar pentru programe de tipul „Școală după Școală”.

Totodată, mi s-a părut de bun simț ca elevii să aibă transportul gratuit. Și mai important mi s-a părut ca tinerii care sunt în afara școlii să aibă un acces mai ușor la programul „A doua șansă”. Căci accesul la educație nu e un moft, ci o necesitate!