A muncit toată viața la stat, a trecut prin șase ministere și a fost timp de 8 ani senator, ba de Buzău, ba de Tulcea, în funcție de unde a reușit să găsească deschisă ușa care să-i asigure un loc eligibil pe listă.

În 1991, când avea 20 de ani și încă nu începuse studiile la ASE (potrivit CV-ului propriu, a fost student al Facultății de Comerț între 1993 și 1997), era angajat ca referent în Ministerul Transporturilor. Au urmat, pe rând, diferite funcții (expert, director, director general, secretar de stat, consilier de stat, ministru) și diferite ministere, de la Transporturi, Departamentul pentru Integrare Europeană și Afaceri Externe la Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economie și Finanțe și Ministerul Fondurilor Europene. În 2012, a devenit și senator.

Apetența pentru cluburi i-a adus apelativul „ministrul discotecă” din partea colegilor din PSD, iar declarațiile sale de avere au stârnit numeroase controverse, ba din pricina creditelor de circa 800.000 de euro obținute de la bănci, ba a contractelor de închiriere încheiate cu soacra, respectiv mama sa, contracte aducătoare de multe mii de euro pe lună.

Ca senator, s-a remarcat prin jignirile aduse în Parlament celui care i-a urmat la conducerea Ministerului de Finanțe, iar ca ministru, când nu a ieșit în evidență prin apropourile deplasate adresate unor jurnaliste, nu a avut curajul să spună public că majorarea cu 40% a pensiilor nu se putea face de la 1 septembrie 2020, ci eventual eșalonat.

România nu are nevoie de astfel de politicieni în funcții înalte. Are nevoie de oameni competenți și integri, care să-și fi dovedit profesionalismul de-a lungul carierei, cu viziune și curaj să pună în aplicare măsurile necesare.

Avem nevoie de o schimbare radicală a modului în care se face politică, avem nevoie de o Românie fără hoție!