Zilele trecute am trecut pe la fosta fabrică Pionierul, pentru a aprinde o lumânare celor 65 de victime ale incendiului din clubul Colectiv. Chiar dacă doare, cred că nu trebuie să uităm ce ni s-a întâmplat în noaptea de 30 octombrie 2015. O seară de vineri în care petrecerea, socializarea și voia bună s-au transformat, cu rapiditatea unui fitil aprins, în confuzie, disperare și nesiguranță. Seara în care am simțit pe pielea noastră lăcomia, iresponsabilitatea, ignoranța și corupția care ard și macină statul român.

Deși au trecut aproape 5 ani de la acea noapte, durerea și indignarea rămân, în ființa noastră, ca o rană deschisă și infectată cu bacterii nosocomiale. O resimțim în fiecare zi, chiar dacă nu ne gândim activ la ceea ce s-a întâmplat atunci.

Pentru că în data de 30 octombrie ne-am simțit cei mai singuri. Și am trăit #colectiv același sentiment acut de singurătate. Au urmat nesiguranța și indignarea care ne-au alimentat și ne-au mânat să ieșim în stradă și să strigăm ”Corupția ucide!”. Urletul neputinței omului obișnuit, care nu poate decât să protesteze împotriva a ceea ce știe și simte că este nedrept.

Aceste sentimente m-au determinat să mă implic activ pentru a face mai mult pentru comunitate, pentru a înfăptui lucruri care să ajute direct și real societatea noastră, ca împreună să putem renaște din cenușa corupției și a neajunsurilor.

Nu trebuie să uităm ceea ce s-a întâmplat la Colectiv deoarece corupția continuă să ucidă tacit, zi de zi, sub o multitudine de forme.

Corupția ucide zi de zi, iar în urmă rămân doar nedreptatea și uitarea victimelor și a familiilor acestora. Familiile celor care au murit în Colectiv privesc cu stupoare cum Cristian Popescu-Piedone își lansează candidatura pentru Primăria sectorului 5; Victor Ponta este în continuare parlamentar și conduce partidul Pro România; Raed Arafat este tot secretar de stat și Șeful Departamentului Pentru Situații de Urgență.
Familia polițistului Bogdan Gigină încă își caută dreptatea, în timp ce Gabriel Oprea caută moduri de a reveni în viața politică.

Familiile celor răniți și morți la Mineriade, acum 30 de ani, încă își așteaptă dreptatea, în timp ce Miron Cozma, fostul lider al minerilor, intenționa anul trecut să candideze pentru funcția de președinte al țării.

Tot de 30 de ani așteaptă și familiile victimelor de la Revoluție, timp în care Ion Iliescu a avut două mandate ca președinte al României, iar Petre Roman tocmai ce a revenit în viața politică, fiind în fruntea listei PSD pentru Consiliul General al Primăriei București.

Familiile și cunoscuții celor care au ieșit în stradă pe #10August și au fost asaltați cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă, muniție neletală și bătăi din partea jandarmeriei, nu pot decât să spere că vor primi dreptatea în urma celei de-a doua anchete, după ce dosarul fusese clasat și protestatarii găsiți vinovați.

La fiecare alegere și oportunitate de a ne exprima votul, nu numai în luna septembrie, este necesar să ne amintim tot ce am simțit de fiecare dată când corupția a ucis și să facem tot ce ne stă în putere să o învingem.