Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, aprilie 2020: ”Din păcate, ajutorul din comunitate, inclusiv prin aportul entităților neguvernamentale, a fost firav. Până acum. Am văzut puține comunități mobilizate, punând laolaltă resurse și dorință de a lupta împreună”.
Realitatea, însă, nu este de acord cu spusele doamnei ministru. Dacă ar fi să luăm un singur exemplu, din momentul izbucnirii crizei coronavirus în România, asociația fondată de Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, Daruieste Viata, a direcționat toate donațiile primite către sprijinirea spitalelor în lupta împotriva coronavirusului, pentru aparatură și materiale de protecție. La începutul lunii aprilie, asociația a anunțat și faptul că începe construcția unui spital modular în curtea Spitalului Elias din București, unde urmează să fie tratați pacienți infectați cu coronavirus.
Acest spital modular este deja gata și a stat nefolosit timp de o lună, deși vineri, Raed Arafat declara îngrijorat că nu mai sunt paturi libere la terapie intensivă în spitalele din București și anunța totodată, iminenta mutare a pacienţilor din Bucureşti, care au nevoie de terapie intensivă, către alte oraşe.
A fost nevoie ca cele două fondatoare ale Dăruiește Viață să îi scrie premierului pentru ca spitalul să poată fi folosit pentru scopul pentru care a fost construit. Singurele echipamente pe care statul român trebuia să le pună la dispoziţie erau ventilatoarele şi monitoarele. Acestea s-au găsit în rezerva statului, doar după insistențele co-fondatoarelor Dăruiește Viață, şi au fost aduse la spitalul modular personal de domnul Raed Arafat, care anunța cu un exces victorios echiparea unui spital construit de ”un ONG”.
ONG-ul, veșnicul perdant în relația cu statul și autoritățile publice. ONG-ul, care trebuie constant să insiste și să lupte cu atitudinea ofensivă a statului, ca să poată ajuta; ONG- ul care și atunci când reușește să ajute, i se spune, ca o palmă peste față, că ajutorul este ”prea firav”; și care atunci când în sfârșit oferă un ajutor care ar putea fi catalogat drept ”considerabil”, nu este recunoscut pentru meritele sale.
ONG-ul, manifestarea oamenilor simpli care, cu pași mici, dar apăsați, reușesc să înfăptuiască lucruri despre care oamenii politici au uitat în vreun dosar blocat într-una dintre camerele decizionale.
ONG-ul, inima comună a celor care știu cum să repare, atunci când statul eșuează. Iar pentru asta este blamat și urât.
Pentru că ONG-ul, prin acțiunile lui scoate întotdeauna la iveală incompetența guvernamentală, acesta va rămâne de fiecare dată ”un ONG” în ochii celor care, în afara orgoliului, nu au loc pentru înțelegere și colaborare.
#ÎnComunitateSePoate #ONG
Sursa foto: pagina facebook a Asociației Daruieste Viata