În ordonanța de clasare a Dosarului 10 august, prin care şefii Jandarmeriei au fost exoneraţi de orice vină pentru intervenţia în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Victoriei, procurorii arată cu degetul înspre o parte dintre manifestanţi, care ar fi atacat jandarmii cu sticle şi pietre și îi acuză de complicitate morală.
Mai mult, ca argument pentru clasarea dosarului 10 august, DIICOT susține faptul că a existat o „complicitate morală” a protestatarilor paşnici din Piaţa Victoriei, care nu s-au delimitat de protestatarii violenți și care, prin atitudinea lor, au încurajat comportamentul agresiv al celorlalți protestatari.

DIICOT mai susține și că, în ciuda apelurilor repetate adresate protestatarilor paşnici de a se delimita de persoanele care se manifestau violent, aceștia au ignorat îndemnurile și chiar ”s-au amuzat” de violenţele exercitate împotriva forţelor de ordine.

Dacă dorim să schimbăm România, în primul rând trebuie să rezolvăm această metastază a mentalității românești, și anume învinuirea victimei și credința constantă că aceasta ”nu este tocmai inocentă”, indiferent că vorbim despre victime ale violului și traficului de persoane, victime ale violenței domestice, victime ale abuzului autorităților și organelor de ordine.

Acest ”a făcut el/ea ceva de a meritat asta” este sabia care reduce victimele de orice fel la tăcere condamnându-le la o viață de regrete sau de chin continuu.