Intenția, deși bună, s-a împotmolit în bâjbâiala decizională și legislativă, ceea ce va face cu atât mai dificile punerea în practică a măsurilor și implicit primirea ajutorului de către copii.

Concret, la articolul 11, alineatul 6, litera c), ordonanța prevede dreptul copiilor ucraineni ”de a beneficia de facilități de transport local în comun […] similar cu elevii români din sistemul preuniversitar”. Conform Legii educației naționale, elevii români ar trebui să beneficieze de gratuitatea transportului public, aspect semnalat de altfel, de mai multe asociații ale elevilor. Formularea vagă a facilităților ”similare” de care ar urma să beneficieze copiii ucraineni creează confuzie și imposibilitatea aplicării măsurilor de sprijin, în mod real.

Mai mult, litera d) aduce și mai multă incertitudine întregii situații. Ea prevede ”gratuitatea transportului doar pentru elevii orfani, cei cu cerințe educaționale speciale sau cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială.”. Astfel, formularea sugerează practic faptul că ceilalți copii, care nu se încadrează în categoriile menționate de litera d) nu vor beneficia de gratuitate.

Până la finalul textului ordonanței nu aflăm clar care sunt facilitățile de transport de care beneficiază copiii veniți din Ucraina. Încă odată, problemele grave sunt tratate superficial de către guvernanți, iar cei care vor plăti consecințele vor fi tot copiii.